Aurel Vlaicu a fost cel care a construit, la Arsenalul Armatei, primul avion al armatei romane. Primul zbor al acestuia a avut loc la 17 iunie 1910. In anul urmator, la scoala de zbor de la Chitila a avocatului Mihail Cerchez, au fost brevetati primii doi ofiteri romani ca aviatori: sublocotenentii Stefan Protopopescu si Gheorghe Negrescu.
Prima structura a aviatiei militare romane a fost Scoala de pilotaj de la Cotroceni, infiintata la 1 aprilie 1912 (primul comandant a fost maiorul Ion Macri).
Un an mai tarziu, in aprilie 1913, a aparut Legea pentru organizarea Aeronauticii Militare. Conform prevedilor acesteia, se infiinta Serviciul de aviatie, in cadrul Inspectoratului Geniului, care lua denumirea de Inspectoratul Geniului si al Aeronauticii. Tot prin aceasta lege se reglementau drepturile si obligatiile aviatorilor.
Urmatorul pas a fost constituirea Corpului de Aviatie (primul comandant a fost locotenent-colonelul Constantin Gavanescu). Aviatia militara devenea arma de sine statatoare.
In perioada interbelica, incepand cu 1 ianuarie 1924, aviatia s-a aflat in subordinea Inspectoratului General al Aeronauticii (primul inspector general a fost principele Carol de Hohenzollern). Timp de opt ani, Inspectoratul a sprijinit crearea unei industrii nationale aeronautice, si a intarit aviatiile militara si civila.
La 5 mai 1932 s-a infiintat, prin lege organica, Subsecretariatul de Stat al Aerului (primul titular a fost Radu Irimescu), cu scopul de a conduce, instrui si administra in mod unitar toate mijloacele aeriene nationale. Dintre realizarile acestei structuri se pot mentiona:
– Legea apararii pasive (28 martie 1933), prin care se prefigura sistemul de supraveghere aeriana din Romania;
– Decretul-lege asupra navigatiei aeriene (8 octombrie 1936), prin care se stabileau reguli obligatorii pentru toate aeronavele care supravegheau spatiul romanesc, obligatiile pilotilor privind regimul de zbor in spatiul aerian national, responsabilitatile autoritatilor administrative privind supravegherea unei aeronave care decola sau ateriza.
La 14 noiembrie 1936 a luat fiinta Ministerul Aerului si Marinei, cea mai inalta structura de autoritate pe care a format-o aviatia in istoria sa de un secol (primul care a detinut functia de ministru al aerului si marinei a fost Radu Irimescu). Ministerul a fost desfiintat la 14 septembrie 1940, revenindu-se la Subsecretariatul de stat al Aerului.
In anii comunismului, perioadele in care aviatia militara a activat independent au alternat cu cele in care a fost unificata cu artileria si rachetele antiaeriane si radiolocatia. Astfel, daca in primul deceniu postbelic, aviatia militara a activat in cadrul Comandamentului Fortelor Aeriene, la 12 septembrie 1956 a fost contopita cu celelalte arme amintite mai sus, formand Comandamentul Apararii Antiaeriene a Teritoriului (primul comandant a fost generalul Titus Lupescu).
La 3 noiembrie 1972 aviatia civila a trecut in subordinea Ministerului Fortelor Armate prin Comandamentul Apararii Antiaeriene a Teritoriului.
La 1 mai 1977 Comandamentul Aviatiei Militare a redevenit comandament de sine statator, in urma iesirii din subordinea C.A.A.T.-ului (primul comandant a fost generalul Aurel Niculescu). Cele doua comandament s-au reunificat in 1993, constituind Statul Major al Aviatiei si Apararii Antiaeiene (devenit, la 1 iunie 2000, Statul Major al Fortelor Aeriene).
Odata cu aderarea Romaniei la structurile Nord-Atlantice si europene, a aparut necesitatea dezvoltarii cadrului national de reglementare aeronautic militar, astfel incat acesta sa se inscrie in tendintele internationale. Aceste elemente au condus la infiintarea Autoritatii Aeronautice Militare Nationale in cadrul Ministerului Apararii Nationale. Actul de desemnare al Autoritatii Aeronautice Militare Nationale il constituie Legea 139/2011 care precizeaza ca “reglementarea in domeniul aeronautic militar pentru toti utilizatorii spatiului aerian care detin aeronave de stat romane sau straine este asigurata de catre autoritatea aeronautica militara nationala din cadrul Ministerului Apararii Nationale.”
Dezvoltarea aeronauticii militare in Romania precum si necesitatea cunoasterii pe plan international a rezultatelor si performantelor obtinute in acest domeniu nu puteau fi realizate fara ca Romania sa fie integrata in structurile si organizatiile aeronautice militare europene si NATO. In acest sens, AAMN a aderat la urmatoarele structuri/organizatii:
- forumul european MAWA (Military Airworthiness Authorities). Acest lucru impune armonizarea politicii si practicilor nationale cu cele ale statelor membre MAWA, ceea ce conduce la transpunerea in legislatia aeronautica militara nationala a cerintelor aeronautice militare europene specifice privind certificarea de tip, proiectarea, productia si mentenanta aeronavelor de stat, instruirea si licentierea personalului tehnic-ingineresc de aviatie.
- conferinta EUMAAC (European Military Aviation Airworthiness Conference).
- comisia NATO pentru managementul traficului aerian (NATMC), organism specializat pentru asigurarea interfetei civil-militare a Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord.
- parteneriat activ in cadrul grupurilor de lucru NATO: AMC (ACO Meteorological and Oceanographical Conference), METOC (Military Committee Working Group) si ACOMEX (ACO METOC Data Exchange).
